Shambhala, calea spre mine

 

                                                                 SHAMBHALA

Când am realizat fundalul acestui tablou, aveam în minte şi în inimă cele 7 chakre, îngeri şi culorile curcubeului. După cum vedeți, tabloul este o simfonie de 7: 7 culori ale curcubeului, 7 chakre, al căror pattern se rafinează spre chakrele superioare, geometrie sacră, infinit. Pentru mine, acest tablou înseamnă Tărâmul Făgăduinței, Raiul, Fericirea şi Bucuria supremă. 

 

 Tabloul Shambhala realizat in 20 martie 2021

 

Interesant este faptul că acest tablou s-a creionat de la Sine, după o perioadă de sihăstrie contemporană. Adică în loc sa mă închid într-o mănăstire sau să merg în vârf de munte, am ales să îmi închid telefonul, să dezactivez tot ce înseamnă social media, şi să reduc interacțiunea cu ceilalți la membrii familiei mele cu care locuiesc. 

 

Pentru că în această perioadă am lucrat, am redus la minimum interacțiunea cu colegii mei. Am înțeles ca există chiar un ashram în India, strucurat după acest principiu, în ideea in care, degeaba îți găseşti pacea interioară în solitudine absolută, dacă te întorci în realitatea ta de zi cu zi şi acolo te simți pierdut. A fost o perioadă magică, în care am observat cu luciditate cât de uşor îmi disipiez energia şi factorii care duc la scăderea productivității mele. Este un dar de preț pe care am decis să mi-l revendic tot mai des, pentru că mă ajută să îmi dobândesc libertatea de a fi aşa cum sunt şi aşa cum nu sunt. 

 

 

Cifra 7, vedeta tabloului meu, a apărut cumva natural, firesc, în verticalitatea tabloului. Probabil ştiți deja că linia verticală a crucii este masculinul, lumina, Absolutul, Divinul Spiritul, Arborele Vieții, Intelectul, lumea de azi dominată de principiul masculin, la care simțim nevoia să ne aliniem inclusiv noi, femeile, pentru a fi acceptate, iubite, pentru a demonstra că merităm. 

 

Acest 7, atât de des întâlnit în universul material, numărul perfecțiunii divine, al desăvârşirii, a scos parcă din mine această dorință arzătoare de a mă alinia scopului, misiunii mele ca suflet. 7 arată încheierea unui ciclu, este semnul lumii complete, al creației încheiate. Se spune că magia cifrei 7 poate fi demonstratã matematic, deoarece 7 nu se obține nici din împărțirea, nici din înmulțirea primelor zece numere. Este "dumnezeiesc", deoarece nu creează şi nu poate fi creat.

 

Pitagora spunea că 7 este motorul vieții, uniunea spiritului cu materia (format din cifra 3, trinitatea, chakrele superioare si 4, cele 4 elemente, cele 4 puncte cardinale, chakrele inferioare). Psihologic, cifra 7 are o poziție mediană între prea mult şi prea puțin. Există 7 minuni ale Lumii Antice, 7 minuni ale Evului Mediu, 7 continente, 7 culori în curcubeu, 7 note muzicale, cerul este împărțit în şapte straturi, există 7 păcate capitale şi 7 virtuți omeneşti, iar grupul de 7 stele numite Pleiade este singura constelație cunoscută în fiecare cultură de pe Pământ, datând de peste 40.000 ani. 

 

 

În acest context sacru, divin, vertical, am adus Yin-ul, creativitatea, Divinul Feminin, bucuria şi jocul. Timp de aproape o lună sau, poate, chiar mai mult, am păstrat tabloul doar cu fundalul şi cele 7 cercuri reprezentand chakrele, fără nimic altceva. Deci prima mea formă de manifestare a fost masculinul. I-am dat voie să îşi facă sințită prezența, i-am creat un spațiu sacru, m-am retras ca să îi asigur contextul pentru manifestare. În tot acest timp mintea mea a căutat febril soluții pentru continuarea tabloului. Recunoscând tot o forma de manifestare a masculinului, prin axarea pe rezultat, am pus tabloul de-o parte. Eu, ca femeie, nu caut soluții, le atrag, le dau voie să vină în viața mea, creez în tihnă, în căldură şi în bucurie. L-am lăsat să stea acolo până am simțit nevoia de a picta din nou, până am ştiut că a venit momentul. Pentru că este impropriu să spun că ştiu ce voi picta. Pentru că este mai degrabă o chemare de a manifesta pe pânză ceva ce este deja în mine, de a da viață unui mesaj, unei stări unei emoții. Voința nu are ce căuta în această ecuație. 

 

 

Şi cum în această lună am avut parte de mult travaliu cu mine, cu integrarea sexualității şi a energiei sexuale creatoare, după perioada de solitudine, am simțit chemarea. Nu am avut nici cea mai vaga idee ce voi picta. Ştiam că este suficient să mă las ghidată. Am început timid, cu primele 3 chakre, fără să ştiu niciodată care va fi tuşa următoare. A fost firesc să fie aşa, pentru că au fost aspecte la integrarea cărora am lucrat în ultima vreme: conexiunea mea cu Mama Pământ, cu strămoşii, sexualitatea şi lucrul cu Umbra, cu subconştientul. Apoi, restul tabloului a fost gata într-o singură zi. Când sexualitatea şi feminitatea şi-au dat mâna şi au făcut pace în mine, parcă s-au deschis larg porțile creativității, care a curs ca un râu rece, nărăvaş, de munte. Aşa a venit rândul Femininului să se manifeste în tablou, să dea profunzime, verticalitate, să creeze tonuri de umbră, să materializeze divinul. Şi atunci titlul Shambhala a venit firesc, natural. A venit ca o exprimare a Primăverii din mine, a Bucuriei, fix în ziua Echinocțiului de primăvară, când lumina este egală cu întunericul, când ziua este egală cu noaptea şi Femininul este în armonie cu Masculinul. Abia acum realizez că aceasta a fost ziua în care am terminat tabloul. 

 

Întâmplare? Sincronicitate? Magie? 

 

Fiecare din voi îi poate atribui semnificația cu care rezonează. Pentru mine, este Shambhala.