EU SUNT CEEA CE SUNT

GLASUL PÂINII, CHEMAREA STRĂBUNILOR

Am realizat cu uimire că, în momentul în care pornim spre drumul elevat al cunoașterii de sine, ne concentrăm toată atenția pe ce e de vindecat, ce e de înlăturat din viața noastră, ce e de curățat, cu alte cuvinte ce e de scos din noi și, implicit, din viața noastră.

Îmi spunea azi, de dimineață, prietena mea R, că simte nevoia să meargă acasă, unde a trăit tatăl ei și să stea de vorbă cu prietenul cel mai bun al acestuia, că simte nevoia să afle cât mai multe despre tatăl ei, pe care l-a pierdut când era încă prea mică să poată construi amintiri cu el. Spunea că nu este important ceea ce află, dacă era rău sau bun, ci este important că află, că intră, astfel, în contact cu energia tatălui ei. Și atunci mi-au venit în minte cuvintele "Să umplii niște goluri...." 

După ce m-am despărțit de ea, am realizat că nu este vorba de niște goluri la nivel informativ, ci la nivel de energie, de putere. Pentru că în aceste momente are nevoie de forță pentru a lua, poate, cea mai importantă decizie a vieții ei și că, prin analogie cu poveștile pe care le-a auzit despre tatăl ei, are nevoie de forța lui, de puterea lui de a lua decizii care schimbă viața. Pentru că el, la un moment dat, a avut această putere să își schimbe radical viața prin simpla putere a deciziei, prin puterea de a lăsa trecutul în urmă, prietenii, tot ceea ce însemna viața lui de până atunci.

Și cu această revelație în minte, m-am gândit la genmogramă și la pașii pe care am început să îi urmez eu pentru a realiza genograma familiei. Pentru cei care nu sunt încă familiarizați cu acest termen, genorama este o hartă familială care merge pe mai multe generații, un fel de arbore genealogic extrem de detaliat. Scopul acestui exercițiu este să mă ajute să identific legături, tipare, comportamente nepotrivite repetitive, care mă împiedică să îmi ating potențialul maxim și pe care să le corectez, pentru a nu le transmite, la rândul meu, generațiilor viitoare. Dar, mă întreb acum, de ce nu ar funcționa genograma și în sens invers? Să mă ajute să descopăr și puntele forte ale constelațiilor noastre familiale? Dacă de fapt, acesta era mesajul Universului, transmis prin intermediul prietenei mele R? Caută forța și energia în rădăcinile tale.   

Nu știu cum a decurs educația voastră, dar, pentru mine, până în momentul prezent, cuvântul "străbuni" a fost doar un cuvânt învechit și patetic. Să mă ierte străbunii, care mi-au lăsat atâtea daruri, dar așa am crescut, fără urmă de respect pentru acest cuvânt, prin urmare, pentru mine, el nu avea nicio semnificație. Acum, în momentul în care vă scriu realizez că ceea ce s-a întâmplat cu două zile în urmă, a fost doar un preambul la această conștientizare.

În ziua de Crăciun, am fost invitată de prietena mea (nu știu ce înseamnă cea mai bună, pentru că toți prietenii sunt, prin definiție buni) la masa de Crăciun. Un prânz tradițional și pentru prima dată în ultimii ani, ideea de masă tradițională (sarmale, cozonac etc) nu m-a mai înspăimântat (adică, programul "mâncarea tradițională îngrașă" a fost anulat). 

Pentru istoricul meu, vă spun că asta este o mare realizare și am fost recunoascătoare că este așa. Am întrebat-o pe prietena mea cu ce pot contribui la acest prânz și m-a asigurat că nu este nevoie să fac nimic, doar să fiu prezentă și să ne bucurăm de timpul petrecut împreună. Sigur, am remarcat comportamentul matern, doar exersează asta cu mine de secole, deci nu avea cum, de această dată, să fie altfel, așa că, m-am gândit că doresc să îi duc un dar de suflet. Primul cuvânt care mi-a trecut prin minte a fost..."pâine" și m-am distrat copios. "Pe bune?!!!!!" Ei, v-am spus deja că Ego-ul meu își face simțită prezența în cele mai inedite moduri, așa că nu ar fi putut rata această ocazie pe care i-am servit-o pe o tavă de argint. Și mesajul curge în continuare ca un colind de Crăciun: "Pâine, pâine, pâine..." 

"Hei, voi responsabili cu scenariu asta, terminați cu prostiile!!!!! Ce pâine, măi, oameni buni! Gata cu gluma!!!!! Hai, avem treabă!!! Ne mobilizăm și noi anul acesta?!!!!" Dar, povestea cu pâinea a continuat și parcă cu cât mi se părea mai ridicolă ideea, cu atât mai tare răsuna în mine acest cuvânt. A fost momentul să accept că înseamnă ceva. Dar ceeeee?!!!

Cine duce unor prieteni cadou pâine în zilele noastre, cu excepția cazurilor când omul a uitat să cumpere și te roagă să faci un gest de omenie?
"Pâine, pâine, pâine..." 

Bine, am înțeles, o să fac pâine. Am capitulat. 

Am mers cuminte la raionul de specialitate, am cumpărat făina mea integrală, seminte, măsline naturale, am luat toate ingredientele care mi-au trecut efectiv prin minte. Dar m-am întrebat în continuare ce încearcă Universul să îmi spună, ce înseamnă pâine?

Atunci am realizat că, inclusiv la nivel diplomatic, avem încă cutuma de a primi demnitarii străini cu pâine și sare. Pâine și sare... Și atunci, parcă din profunzimile sufletului meu, a țâșnit amintirea cu bunicul meu, noi doi, la Fabrica de Pâine, cu brațele pline de pâine aburindă... Rupeam din ea cu greu, pentru că mă ardeau degetele, și o mâncam așa fierbinte și am simțit fericirea acelor momente, iar în nări mi s-a materalizat mirosul de pâine caldă. Și azi îmi face plăcere viscerală să coc pâine, în mașină sau în cuptor, nu are importanță, mă umple mirosul de pâine caldă... Și așa am realizat că, pentru mine, mirosul de pâine caldă înseamnă bunicul meu, înseamnă iubire necondiționată...

Și atunci m-a lovit o conștientizare teribilă. Ani de zile am încercat să mă dezvăț de a mai mânca pâine, pâinea devenise inamicul public numărul unu. Am și reusit multă vreme să fac asta, să nu mă ating de o fărâmă de pâine, de o fărâmă de iubire.... Știți când am făcut asta? După ce m-am despărțit de soțul meu. Asta realizez abia acum, în acest moment, că aceste două perioade s-au suprapus. Eu nu am nevoie de pâine, nu am nevoie de iubire... Pâinea face rău trupului, iubirea face rău inimii.... Pot să trăiesc fără pâine, pot să trăiesc fără iubire.... Nu mănânci pâine, nu te ingrași, nu iubești, nu suferi... Ta-taaaaaa!!!!

Aceasta este contientizarea din momentul prezent, când vă scriu.Va dați seama?!!!

În 25 decembrie însă, am ajuns doar până la legătura cu bunicul și cu iubirea necondiționată. Am mers atunci acasă și, bineînțeles, am căutat pe Internet simbolul pâinii. Mai ales că, mă urmărea imaginea Reginei Maria (din ultimul film realizat despre viața ei), cu care, de altfel, începe filmul, unde ea împarte pâine țăranilor înfometați. Când am căutat pe Internet informații despre simbolistica pâinii, primul aspect pe care l-am remarcat a fost "Jurământul de pâine și sare de la Brașov".  În sistemul meu de referințe, Regina Maria și Brașovul se leagă în mod logic și clar, așa că am avut confirmarea imediată a faptului că trebuia să coc această pâine, cu toate ritualurile de curățare și binecuvântare și să o dăruiesc cu toată inima. 

Iată ce aflăm despre acest jurământ: se pare că există din secolul al XVIII-lea, o veche formulă de jurământ de pâine și sare, Formula Jurandi Valacika, conform căreia, "Invocarea pitei și a sării (...) este o reminiscență de la străbunii nostri Romani (mola salsa) și simbolizează armonia conjugală."

 Ritualul mola salsa

La finalul serii nu am mai avut nicio îndoială că această pâine cu acest jurământ copt și crescut în ea, a avut menirea ei strămoșească. Este cu adevărat magic cum circulă informația prin noi și cum se manifestă plenar, când îi dăm voie să ne pătrundă spiritul, să treacă dincolo de bariera minții, care are pretenția că știe tot. 

Știți brâul acela împletit pe care îl regăsim pe majoritatea pâinilor pregătite de bunici pentru diverse ritualuri și sărbători? Eu îl văd acum ca pe Yin și Yang în armonie perfectă. Este firul alb și roșu de la mărțișor, albul - ea, armonie și puritate, roșul - el, foc, pasiune și transformare. Este un legământ, o urare de echilibru și bine. Nu am simțit niciodată aceste simboluri, deși am avut grijă ca încă din perioada facultății să îmi cumpăr celebru dictionar de simboluri, dar nu am integrat, până acum, aceste coduri în cunoașterea mea. Erau doar informație abstractă. 

Și asta îmi aduce aminte despre ceea ce spunea Maestrul meu Seba:"Putem avea la dispoziția noastră o mulțime de informații, și cu toate acestea, să nu deținem cunoașterea. Deschide-te către cunoaștere...." Sună bine și când îți spune asta cineva pe care îl apreciezi, ți se pare că ești merituos doar prin faptul că îți spune asta, ca și cum, simpla articulare, verbalizare a acestor cuvinte, le-ar face să ți se imprime la nivel celular. Este doar o banală manifestare a Egoului. Să conștientizezi înseamnă să simți și să acționezi în consecință, fără să mai ai nevoie de alte confirmări. 

Și pentru că nu am găsit altă încheiere dincolo de expunerea faptelor ca o concluzie în sine, vă las cu câteva informații cu privire la simbolistica acestui aliment, pe care, suntem programați, în ultima vreme să îl hulim să și îl găsim responsabil pentru bolile sufletului nostru. 

În Orient, pâinea înseamnă mai mult decât mâncare – ea face referire la necesităţile oamenilor în general: în India, spre exemplu, necesităţile de bază sunt pâinea, hainele şi casa. Creştinii folosesc pâinea la împărtăşanie, iar cuvântul “companion” are la bază cuvintele latineşti com- “cu” şi panis “pâine”. Poetul roman Juvenal satiriza politicienii vremii spunând că acestora le pasă numai de pâine şi circ, iar în Israel cuvântul cel mai des folosit în acţiunile legate de muncă este “lekhem, avoda” [pâine si muncă]. În ziua de azi, în multe ţări, cuvântul “pâine” este folosit pentru a exprima de fapt banii.

În culturile slave – şi prin influenţă, şi în cea română – , pâinea şi sarea sunt avuţiile de bază pe care gazdele le împart cu oaspeţii, în semn de prietenie şi preţuire. În Evul Mediu, pâinea şi sarea deveneau adevărate peceţi care legau jurăminte, înţelegeri şi înfrăţiri. Pe atunci, se jura “pe pâine şi sare”, iar negustorii care băteau palma pentru mărfuri cu acest jurământ nu puteau încălca tocmeala. Brutarul şi ucenicii săi erau cei mai importanţi în această tradiţie, căci pentru a pecetlui o asemenea înţelegere, pâinea trebuia să fie bine coaptă şi bună la gust, precum cinstea oamenilor care jurau pe ea.