EU - ființa mea perfectă
Ați văzut, cu siguranță, că în ultima vreme sunt tot mai activă pe blogul pe care îl neglijam de ceva timp. Simt că a venit vremea să scriu, fără să mă gândesc dacă aceste articole vor avea suces sau nu, fără să planific vreo mare lovitură de marketing. Pur și simplu, să scriu de dragul scrisului sau pentru că am nevoie să eliberez stoluri de vorbe ținute prea mult captive în mine.
Fotografie publicată cu acordul Cookiest Wow
Și iată cum, organic, a luat naștere programul EU - ființa mea perfectă, dintr-o nevoie personală de a mă redescoperi, dincolo de ceea ce am fost educată să fiu, să vreau, să gândesc, dincolo de ceea ce au nevoie ceilalți sau ar fi bine să fac. Această (re)descoperire presupune a face acele activități de care sufletul meu are realmente nevoie pentru a se bucura, pentru a crește, pentru a se hrăni cu energie, dincolo de aplauzele și aprecierile care, recunosc, mă măgulesc și mă asigură că sunt pe drumul bun. Dar, dacă sunt pe drumul bun pentru voi și nu sunt pe drumul bun pentru mine?!!!!
Discutam zilele trecute cu două prietene despre cine suntem noi în raport cu noi și cine suntem noi în raport cu cine ne-am obișnuit și am exersat să fim. Sună a ceva mimat, a ceva nenatural, dar nu despre asta este vorba. Vă dau un exemplu concret. Din adolescență ești persoana care are grijă de cei din jurul ei, astfel încât de-a lungul vieții tale ca adult, oricine din familie care are probleme, soră, frate, mamă, bunici, toți contează pe sprijinul tă nemijlocit. Nici tu și nici ceilalți nu vă gândiți că ar putea vreodată să fie altfel. La un moment dat, problemele celor dragi, încept să îți ocupe întreaga viață, simți că ai momente când nu mai poți, dar nicio secundă nu îți trece prin cap să încetezi a mai fi ancora lor, ba mai mult, dacă vreodată te gândești că o mică pauză ți-ar prinde bine, te simți vinovat/vinovată că astfel de gânduri ți-au putut trece prin cap. Tu nu îi poți lăsa baltă pe ai tăi. Tu ești farul lor, umărul de încredere, nu poate fi altfel. Ce vor face ei fără tine?! Aceștia suntem noi în raport cu ceilalți. Și atunci, când viața ta este atât de ocupată cu binele celorlalți, cum mai poți găsi timp pentru tine? Și ziua ta are tot 24 de ore, dar fiecare minut al tău le este dedicat celorlalți. Este greu să ieși din această rutină. Vestea bună este că...nu este imposibil...
Capitolul 1
Ce început mai frumos, decât să dedic, fiecărui capitol al acestei aventuri, câte o zi din viața mea? Adică, încep să trăiesc în prezent și îmi dedic, zi de zi, tot acest interval ...mie și alegerilor mele de suflet. Iar pe voi, vă invit să fiți martorii descoperirilor mele, martorii simțirilor mele. Puteți alege să rămâneți martori obiectivi sau, la fel de bine, puteți deveni subiectivi rezonând cu alegerile mele sau criticându-mă. Ceea ce vreau să fie clar între noi, de la bun început, este că aceste alegeri sunt pentru mine și dacă vă plac sau nu, vă privește pe fiecare în parte.
După ce o vreme te definești ca fiind un expert într-un anumit domeniu, este dificil să dai acea haină jos și să rămâi Domnul/Doamna: "Eu sunt mic, nu știu nimic". Cum, nu știi? Nu i-ai spus lui X și lui Y ce să facă, ce să aleagă, cum îl/o poți susține în nevoile sale?
Recunosc că pentru mine este o bătălie a orgoliului și că, de obicei, pentru mine, capitularea, nu este o opțiune. Ei, în acest caz particular, în această Vis-à-vis cu mine, nu doar că această soluție mi s-a părut cât se poate de viabilă, mai mult, mi s-a părut o condiție sine qua non pentru succesul demersului meu. Așa că am acceptat să fac un pas în spate, să mă rup de ceea ce știu, să îi urmăresc cu mai mult interes și deschidere pe alții. Așa am ales să dau de o parte carnea, pentru moment, să reintroduc carbii complecși în alimentația mea și să dau o șansă...gustului amărui. Ce legătură are gustul cu căutarea de sine?
Dați-mi voie să vă răspund cu o întrebare: de ce când suntem triști, deprimați sau obosiți simțim inevitabil nevoia de dulce? Să ne facem viața mai dulce sau...aș spune eu, să ne păcălim că viața e dulce. Ce ziceți, are sens?
În plus, citeam deunăzi un articol pe site-ul https://www.psychologytoday.com/, care făcea o legătură directă între depresie și băuturile cu îndulcitor. În 2014 a fost publicat articolul intitulat "Sweetened Beverages, Coffee, and Tea and Depression Risk among Older US Adults" (Băuturile dulci, cafeaua și ceaiul, și riscul de depresie în rîndul adulților mai în vârstă din SUA), în care cercetătorii detaliază modul în care au analizat datele din studiul Institutului Național de Sănătate din SUA (NIH-AARP) cu privire la dietă și sănătate. În acest studiu a fost analizată legătura dintre depresie și băuturile răcoritoare (clasice sau cu îndulcitor), cafea, ice tea și ceai. Studiul a fost efectuat pe un eșantion de 263.923 persoane, din care 11.311 prezentau simptome de depresie.
Vă vorbesc despre acest studiu, deoarece, în ultima lună, recidivasem într-o mai veche dependență a mea, cea de lichidul negru, răcoros, cu bule și îndulcitor. Descoperind acest articol, am făcut un pic de muncă de cercetare și descoperirile făcute au fost suficiente pentru a mă convinge să renunț, zic eu, definitiv, la acest lichid. Am luat această renunțare ca parte din procesul de autocunoaștere. Ar fi fost inutil să încerc să mă caut pe mine, cea adevărată, păstrând acele obiceiuri care îmi făceau rău, mai ales acum, când, nu mai erau doar niște date statistice, ci făceau parte din realitatea mea înconjurătoare.
Care este mecanismul renunțării la ceva? Dorința de a-l înlocui cu altceva, nu-i așa? Uitați-vă la cei care renunță la tutun. Se apucă de dulciuri. Ce facem în post? Încercăm să găsim substitute pentru ceea ce mâncam în mod normal. Așa a înflorit industria preparatelor procesate de tipul: pateu de soia, cremvuști de soia, salam de soia, parizer de soia, șnițel de soia etc. Nu mai putem face maioneza cu ou? Facem cu pufuleți! Vă jur că nu am încercat niciodată așa ceva, dar mi se pare sinistru, vă dau cuvântul meu. Important este să mâncăm chiftele, șnițel, maioneză în post, ceea ce ne place, lucrurile cu care suntem obișnuiți. Asta îmi aduce aminte de cazurile crunte din închisorile de maximă securitate unde, deținuții, în lipsa drogurilor, recurg la produse de curățenie.
Așa mi se pare că funcționează și căutarea de sine. Identificăm ce nu a mers bine până acum și schimbăm macazul, nu adaptăm vechile obiceiuri: les Fleurs du Mal (poate e forțată comparația, dar este asocierea firească ce mi-a venit în minte în acest moment).
Așa că dau la schimb un obicei vechi și prost cu unul nou și benefic pentru ficatul meu, pe care, l-am intoxicat, ani de-a rândul, cu obiceiul prost. Până acum ce credeți că am făcut? Am înlocuit băutura aceea clasică, cu varianta dietetică. NU faceți ca mine! Be one minute smarter!
Am mai încercat andiva acum ceva vreme, nu mi-a plăcut din cauza gustului său amărui. Citind însă tot mai mult despre ea, am decis că este momentul să dau o șansă atât acestor frunze magice, cât și ficatului meu. Ați auzit de steatoza hepatică? Adică atunci când ne pregătim ficatul de un... fois gras (pe românește, în încărcăm cu grăsime). Ce nu știați, poate, este faptul că acest fenomen poate să apară nu doar la persoanele supraponderale, cu și la cele normoponderale, în cazul unui consum excesiv nu doar de grăsimi, ci și
de băuturi carbogazoase, de dulciuri în exces, pentru că grăsimile pe
ficat nu se adună doar din grăsimile din alimentație. Zaharurile mâncate
în exces și neconsumate se depun pe ficat sub formă de trigliceride și
asta se vede la ecografie ca ficat gras. Pa-paaaaaaaam!!!!!!!
Chiar zilele trecute îmi spunea soțul unei prietene, care merge regulat la sala și, are, teoretic, un stil de viață sănătos: "Cum naiba să îmi iasă la analize ficatul gras?!". Ironia este faptul că omul arată impecabil și sunt convinsă că la sală întoarce multe capete după el. Din pacate, faptul că aratăm bine pe din afară nu este întotdeauna un barometru al faptului că suntem bine pe interior. Și mai dureros este că atunci când în exterior începe să se vadă boală, suntem undeva în ceasul al 12-lea. De ce să așteptăm până atunci?
Așa că am luat o pungă cu trei andive și am trecut la acțiune. Așa a apărut și primul mic dejun cu destinație specială: ființa mea perfectă.
Mic dejun
- 5 mini crackers integrali, din care am mâncat doar doi
- 1 cutie de sardine în suc propriu, pe care am scurs-o bine și am amestecat-o cu două linguri de vinegreta (jumătate de linguriță Muștar Maille, 3 linguri ulei de măsline virgin și zeama de la jumătate de lămâie).
- 1 lingură semințe de cânepă
- jumătate de andivă și
- muuuult sumac
Și dacă tot am ajuns la sumac, o să vă vorbesc despre acest condiment oriental delicios, despre care mi-au vorbit prietenii mei de la Atasagon Brașov. Acolo l-am testat pentru prima dată anul acesta și m-am îndrăgostit iremediabil. Este un condiment oriental, usor acrișor, ușor picant, minunat pentru legume, dar și pentru preparatele pe bază de fasole, năut, linte sau orez. Personal, folosesc condimentele în funcțe de stare și de miros, de ce îmi inspiră pe moment preparatul din farfuria mea. Dacă vă place humusul sau fasolea bătută, atunci vă recomand ca neapărat să le serviți cu ceapă roșie presărată generos cu sumac. Este o experiență culinară pe care nu o veți uita!
Și sumacul este un aliat pe care vi-l recomand, mai ales dacă alegeți, ca și mine, să vă deprindeți cu obiceuri alimentare noi. Pentru că este un condiment care, pe lângă aromă, vine la pachet cu vitamine, acizi grași Omega 3, taninuri, potasiu, magneziu, calciu, fosfor, acid malic, acid ascorbic și acid fumaric. Este un ZEU al condimentelor!
Și, cu această ultimă lecție, declar închis primul capitol al lecției mele de autocunoaștere și dezactivare a vechilor tipare care mă țin prizonieră în obiceiuri care mă împiedică să fiu cea mai bună versiune a mea.
Pe curând, dragilor...
Și, cu această ultimă lecție, declar închis primul capitol al lecției mele de autocunoaștere și dezactivare a vechilor tipare care mă țin prizonieră în obiceiuri care mă împiedică să fiu cea mai bună versiune a mea.
Pe curând, dragilor...
vitamine, acizi grași Omega 3, taninuri, potasiu, magneziu, calciu, fosfor, acid malic, acid ascorbic, acid fumaric.
Sursa: https://topremediinaturiste.ro/sumac-un-condiment-plin-de-savoare-si-sanatate-utilizari-culinare-proprietati-terapeutice/
Sursa: https://topremediinaturiste.ro/sumac-un-condiment-plin-de-savoare-si-sanatate-utilizari-culinare-proprietati-terapeutice/
vitamine, acizi grași Omega 3, taninuri, potasiu, magneziu, calciu, fosfor, acid malic, acid ascorbic, acid fumaric.
Sursa: https://topremediinaturiste.ro/sumac-un-condiment-plin-de-savoare-si-sanatate-utilizari-culinare-proprietati-terapeutice/
Sursa: https://topremediinaturiste.ro/sumac-un-condiment-plin-de-savoare-si-sanatate-utilizari-culinare-proprietati-terapeutice/
vitamine, acizi grași Omega 3, taninuri, potasiu, magneziu, calciu, fosfor, acid malic, acid ascorbic, acid fumaric
Sursa: https://topremediinaturiste.ro/sumac-un-condiment-plin-de-savoare-si-sanatate-utilizari-culinare-proprietati-terapeutice/
Sursa: https://topremediinaturiste.ro/sumac-un-condiment-plin-de-savoare-si-sanatate-utilizari-culinare-proprietati-terapeutice/
vitamine, acizi grași Omega 3, taninuri, potasiu, magneziu, calciu, fosfor, acid malic, acid ascorbic, acid fumaric
Sursa: https://topremediinaturiste.ro/sumac-un-condiment-plin-de-savoare-si-sanatate-utilizari-culinare-proprietati-terapeutice/
Sursa: https://topremediinaturiste.ro/sumac-un-condiment-plin-de-savoare-si-sanatate-utilizari-culinare-proprietati-terapeutice/
Comentarii
Trimiteți un comentariu