CICLUL VIEȚII
Stimatele mele doamne, frumoasele mele dragi, vi s-a întâmplat vreodată să vă bucurați din toată inima, până la nivel celular de faptul că v-a venit ciclul să să aveți chef să sărbătoriți acest lucru?!!!
Realizată de Emma Arvida Byström
https://www.vice.com/en_us/article/kwn34w/there-will-be-blood
Nu, nu pentru că menstruația era alternativa la o altă
realitate pe care nu doreați să o acceptați, ci doar pentru că asta vă confirmă
faptul că trăiți, că sunteți sănătoase, că sunteți voi, femei până la ultimul
strop al ființei voastre. Să vă uitați la roșul acela intens și să simțiți cum
curge viața prin voi.
Câte dintre voi v-ați bucurat că v-a venit ciclul? Are
cineva amintiri plăcute din prima lună în care a devenit tehnic femeie? Eu îmi
amintesc că prima dată i-a venit ciclul prietenei mele Aura și explicația alor
mei a fost că este mai dezvoltată. Știu că eram afară, la joacă, în fața
blocului, și, inițial a crezut că s-a murdărit de rugină de pe bicicletă. Apoi
ne-am gândit că se poate să fie ciclul, despre care auzim câte ceva de la
prietenele noastre mai mari, dar nimic de bine. Ciclul meu a venit pe la vârsta
de 13 ani și mi-am trecut data pe un abtibild, în interiorul ușii unui dulăpior
în care îmi țineam caietele de școală. Îmi spusese mătușa mea că este important
să rețin când mi-a venit ciclul și acum realizez, când scriu, că în acest
context mi-a venit și următoarea programare: "Ți-a venit devreme, ca și
lui mamaie, o să intri devreme la menopauză". Ce credeți că s-a întâmplat
cu acest program, am manifestat ceva la 40 de ani ?!! Ba bine că nu!
Am ajuns la medic, după câteva luni cu câte doi stropi și
am primit vestea că mi s-au atrofiat ovarele și intru în ceea ce se numește
menopauză timpurie. Nu am acceptat acest diagnostic, pentru că realizam deja,
că este mai mult decât atât, că am un corp dotat cu o inteligență fantastică și
el îmi spune că ceva nu este în regulă, dar poate fi rezolvat. Și iată-mă din
nou funcțională și fericită să las viața să curgă prin mine și din mine în
Univers și înapoi. Fericită să descopăr de unde îmi iau cea mai mare putere.
Realizată de Emma Arvida Byström
https://www.vice.com/en_us/article/kwn34w/there-will-be-blood
Apoi îmi aduc aminte cu oroare de primul meu contact cu
ceea ce înseamnă a avea grija de tine, când ești în această perioadă. Probabil
multe tinere o să considere o barbarie să spui că îți făceai bandaje igienice
dintr-un sfert de pachet de vată, pe care il ambalai în tifon (deși cred că
asta era varianta de lux, pentru că mama văzuse asta la maternitatea unde lucra
și îmi spusese și mie că așa se face corect un bandaj igienic - pe atunci nu
exista încă termenul de absorbant sau tampon) și îl păstrai cu greu la
purtator. Uitați de aripioare și lipit pe chiloței! Era o adevărată dovadă de
măiestrie să îl păstrezi la locul lui, între picioare, eram mereu presate de
grija de a nu ne păta. Pe lângă dureri, era disconfortul faptului că acea fașă
era extrem de mobilă și incomodă, mare, greoaie și nu stătea niciodată la locul
ei. Cele care nu ați trăit acele vremuri, puteți face acest experiment în casă.
Apoi incercați să vă luați pe voi o pereche de pantaloni. Acum stau și mă
gândesc dacă nu cumva acesta era scopul uniformelor cu pantaloni. Asta pentru
că mă întreba una din fiicele mele zilele trecute de ce naiba purtam sarafanele
acelea de uniformă cu pantaloni. Pai, de aceea, ca să putem ascunde cărămizile
din pantaloni din perioadele "delicate". Nu am înțeles niciodată de
ce naiba i se spune perioada delicată, în condițiile în care atunci suntem în
apogeul feminităților noastre, suntem ca un tzunami de energie. Poate chiar
asta era ideea, să nu realizăm câtă forță avem atunci, astfel că ne-am
transformat în "sexul slab". Asta iar este o afirmație menită să ne
lipsească de puterea noastră.
Și am mai prins o perioadă și mai drăguță când nu se mai
găsea vată. Legenda urbană a fost aceea cum că a fost descoperit un lot de vată
contaminată cu e-Coli și de aceea a fost retraasă de pe piață. Dezastru!!!! Vă
reamintesc: nu existau tampoane, foloseai ca singură resursă vata. Ce am făcut?
Îmi amintesc că patul meu avea o ladă destinată lenjeriei de pat. Bunica mea
ținea acolo haine vechi, curate, dar pe care nu le mai foloseam. A scos de
acolo vreo două perechi de izmene vechi ale bunicului meu și m-a învățat cum să
le tai sub forma de mini-scutece. Le foloseam, după care le spălam, le fierbeam
și le călcam, apoi le refoloseam. Deși nu era o plăcere să fac asta, mai ales
că, asemeni tuturor fetelor din generația mea, mi se părea că ciclul era ceva
scârbos, acele bandaje mi s-au părut o variantă mult mai practică decât vata.
Nu erau la fel de voluminoase și nu mai alunecau pe lenjeria intimă. O
perioadă, au fost o binecuvântare. Când a revenit vata pe piață, am găsit
soluția perfectă. Am tăiat toate badajele rămase în fâșii late de o palmă și
înveleam cu ele vata, în loc de tifon, să nu mai alunece și să evit să mai
folosesc la fel de multă.
Și într-o bună zi, s-a produs miracolul. Au venit
ajutoare din străinătate la maternitatea unde lucra mama, iar eu am primit în
dar primele absorbante din viata mea. Erau uriase, pentru că erau pentru
lehuze. Le-am tăiat cu grijă, le-am făcut potrivite pentru lenjeria intimă,
apoi am adăugat un strat subțire de tifon, ca să nu se împăstie, prin lateral,
continutul lor, după ce le-am tăiat. Și într-un final, târziu, au apărut
primele absorbante pe piața românească, fără aripioare, dar magice. Când
au apărut și cele cu aripioare, aproape că uitam de perioadele de menstruație,
așa simplu devenise totul. Simt ușurarea de atunci și încerc să înțeleg când a
redevenit totul complicat și de ce am mers la ginecolog și am început să iau
anticoncepționale, pentru că nu îmi începusem încă viața sexuală. Cred că a
venit complicat pe fondul unor discuții cu alte femei, care spuneau că nu este
normal să ai ciclu abundent, că unele au doar trei zile și așa este normal să
fie (dacă nu mă înșel, și mama îmi spusese că ea avusese ciclu doar câteva
zile, dar sigur eu semănam cu mătușa mea, la care dura o săptămână și o durea
așa de tare că nu mai putea merge la școală). Și iată cum s-a născut un nou
program, confirmat și paraft de autoritatea supremă - mama. Așa că a început
domnia anticoncepționaleleor, am spus bye-bye feminității mele, contactului cu
mine și am intrat în epoca de gheață Yang în care m-am manifestat ca atare. În
traducere liberă, am scos masculinul la înaintare și am pornit la război. Cui
i-am declarat război?! Feminității, desigur, dușmanul care mă făcea sexul slab.
Eu voiam să fiu puternică, în schimb.
Realizată de Emma Arvida Byström
https://www.vice.com/en_us/article/kwn34w/there-will-be-blood
V-ați gândit vreodată, dragi femei, că ciclul ne face
magice, ne dă putere? Că în această perioadă suntem la apogeul energiei
noastre? Gândiți-vă că în abisurile fluidelor menstruale atât de blamate și în
sângele nașterii își găseste răspuns esența vitală a celei mai feminine forme
de energie spirituală. Această formă care frizează misticul atinge fiecare
femeie și o conectează, pe de o parte, cu tradițiile străvechi, cu ritualurile
șamanice selenare, dar și cu rolul pe care și-l asumă, în noua paradigmă, femeia
conștientă. Ceea ce poate nu conștientizăm este faptul că hormonii feminini
joacă un rol central în abilitățile șamanice ale femeii. Înainte de, dar mai
ales, în timpul menstruației, femei din lumea întreagă, secole de-a randul, au
trăit și continuă să experimenteze cele mai puternice puteri vindecătoare. Pe
măsură ce nivelul de estrogen crește în corpul nostru, nivelul
neuo-transmițătorilor considerați cheie crește, mărind astfel cantitatea de
adrenalină disponibilă pentru sesiuni de vindecare intense produse pe timpul
nopții.
Îmi dau seama abia acum ce revelații minunate am avut în
săptămâna aceasta binecuvântată, în care m-am bucurat de viața din corpul meu,
câtă energie am avut și câtă putere creatoare. Mai mult, m-am suprapus și peste
un ritual de lună nouă, în 26 decembrie, și o eclipsă de soare, cum, de altfel,
era firesc și natural să fie.
Vă reamintesc că toată materia se mișcă în funcție de
energia Lunii, iar aceasta are o influență puternică asupra corpurilor noastre
spirituale, pentru că este cel mai apropiat element astronomic de Pământ. Iar
Luna Plină ne oferă cele mai profunde energii pe care le putem absorbi, în timp
ce Luna Nouă are cea mai puternică energie. O varietate de culturi și
religii obițnuiau să se închine lunii și chiar se foloseau de diferitele faze
ale ciclului lunar ca de un calendar. Spre exemplu, calendrarul chinezesc
ține seama de ciclurile lunii, iar Anul Nou Chinezesc nu are o dată fixă, el
cade întotdeauna în intervalul 21 ianuarie - 19 februarie, la a doua lună nouă
după solstițiul de iarnă. Când va avea loc această a doua lună nouă? În 21
ianuarie, de ziua mea! Asta sincronicitate!!!! Mulțumesc, Univers!
Luna Nouă despre care vorbim atât reprezintă deci
începutul ciclului de 29.5 zile lunare și un semnal pentru un nou început. Un
așa-zis ciclul regulat al femeii se măsoară cam tot pe acolo, 28-29 de zile. În
plus, ați mai remarcat un aspect? Dacă un grup de femei ajung să locuiască
împreună (familie, internat, mănăstire, închisoare etc), la un moment dat li se
sincronizează ciclurile. V-ati gândit de ce apare acest fenomen care are și un
nume deja? Sinconizarea menstruației la femeile care locuiesc împreună se mai
numește și efectul "McClintock", după numele Marthei McClintock,
psihologul care a vorbit prima dată despre acest fenomen în anii '70. În pofida
eforturilor depuse în acest sens, evident că lumea științifică a dezavuat
această explicație, dar, vă spun, din proprie experiență, că este adevărat.
Ciclurile fiicelor mele sunt sincronizate cu al meu, Știu exact perioada când
să merg să refac stocul de tampoane. Martha explică acest fenomen prin infuența
feromonilor, acestea fiind substanțe secretate de organism și care produc
diverse reacții asupra altor organisme. Accepția general valabilă este că
aceștia acționează asupra sexului opus, dar se pare că sfera lor de influență
este mult mai mare decât ne dăm voie să acceptăm. Dincolo de rezultatele
studiilor efectuate în acest sens, opinia mea este că aceste sinconizări pot fi
afectate de diverse blocaje pe care femeile le au. Spre exemplu, în perioada în
care eu luam anticoncepționale și îngropasem tot ceea ce însemna feminitate, nu
aveam cum, la nivel de subconștient, să-i dau voie ciclului meu să se
armonizeze cu ciclul copilelor mele, mai ales că multe luni nu am avut ciclu.
Cred că mereu este indicat să avem imaginea de ansamblu și să nu ne lăsăm
furați de dinamica polemicilor de dragul argumentului.
Realizată de Emma Arvida Byström
https://www.vice.com/en_us/article/kwn34w/there-will-be-blood
Un alt aspect despre care doresc să vă vorbesc este
așa-numitul Sindrom Premenstrual, cel cu care v-ați confruntat deja, poate,
mare parte dintre voi, și pe care societatea modernă l-a inventat pentru de
stigmatiza niște stări atipice prin care trecem în această perioadă sau
sensibilitatea exacerbată pe care o manifestăm. Societetea occidentală ne-a
convins că suferim de o boală, când, de fapt, trecem prin stări de conștiință
extinsă, pe care doar biologia specifică corpului nostru de femeie le-a facut
posibile. De câte ori nu ați auzit expresia: "Las-o că e la ciclu!",
pentru a caracteriza un comportament insolit. Mă gândeam că și eu o folosesc
pentru bărbații care îmi par ușor isterici. Programe, programe, programe, pe
care le cărăm de bună voie, pătrate în care ne înscriem viețile, pentru că așa
e bine, așa se face, societatea ne arată exact cărui pătrățel îi corespundem,
nu mai este nevoie să ne batem capul și să gândim prea mult. Avem deja
răspunsurile prestabilte. Ești sexul slab, treci printr-o perioadă delicată și
suferi de Sindrom Premenstrual. Ești deja moartă și îngropată și cel mai trist
este că noi femeile ne facem asta…. Câte dintre noi nu ne ascundem încă, atunci
când sângerăm, câte dintre noi încă refuzăm mângâierea bărbaților noștri,
pentru că ne considerăm murdare: nu suntem în apele noastre…Nu suntem în apele
noastre, așa e, suntem în sângele nostru, în sângele strămoșilor nostru,
sângele Vieții și al Creației. Prin noi curge astfel Trecutul, Prezentul și
Viitorul. Ce ironic, nu (?!!!), suntem murdare de viață… pentru că sângele
acesta este creator de viață. Vă dați seama ce dar de preț am primit și nu
numai că îl disprețuim, considerându-ne pedepsite când vine această perioadă
din lună, dar ne este și rușine că suntem vii, că ne curge viața prin și din
noi. Acum îmi dau seama că la mine la serviciu, toate femeile din birou, în
această perioadă a lunii, ne ducem la baie cu geanta sau ne chinuim să ne
ascundem tampoanele prin buzunare, pe sub bluze, în mâneci. Dragi colegi
bărbați, am un anunț important pentru voi! De aici înainte voi merge la baie
elegant, cu tamponul în mână. Dacă se întâmplă să vedeți că am în mână un
tampon și sensibilitățile voastre sunt lezate, puteți să priviți în altă parte.
Și mamele voastre v-au născut tot datorită acestei binecuvântări numită ciclu
menstrual.
Așadar, vă dați seama, dragi femei, ce forță creatoare ar
avea un grup de femei, toate sângerând și punându-și o dorință comună,
manifestând împreună în aceeași direcție ?!!! Poate că de aceea acele
cercuri ancestrale de surori sau surate au fost considerate sabat de
vrăjitoare, pentru a avea un motiv să se scape de ele și de forța lor.
Realizată de Emma Arvida Byström
https://www.vice.com/en_us/article/kwn34w/there-will-be-blood
Îmi aduc aminte că niciuna din fetele din copilăria mea
nu a primit vestea menstrei cu bucurie, cu căldură și înțelegere, a primit doar
o prevestire a celor mai cumplite rele, sângerare abundentă cruntă, dureri și
riscul de a rămâne însărcinată. 3 din cele 7 năpaste biblice erau deja abătute
asupra noastră doar pentru că deveniserăm femei. Și cum ai putea atunci să
îmbrățisezi și să integrezi energia feminină în tine, cum să îți mai dorești să
te manifești Yin, când ai fost educată că asta aduce doar durere și nefericire?
Dacă mai prinzi și o slujbă unde se vorbește despre "Dumnezeu i-a zis
Evei: Iți voi da dureri groznice când porți copilul în tântece, îți vei naște
copilul în dureri...." ai pus cruce întregii energii feminine din tine.
Și cum aș fi putut atunci, la 19 ani, când am ajuns în
Timișoara și când o doamna doctor (ca să vezi ironie!) mi-a dat
anticoncepționale "să mă regleze", să nu mă fi bucurat de faptul că
îmi diminuau perioada de chin? Le-am văzut ca pe o mântuire a blestemului
lunar. Și douăzeci de ani, le-am luat cu sfințenie, cu excepția perioadelor în
care am dorit să rămân însărcinată, adică mi-am dat voie să fiu femeie, să
experimentez femininul, Yin-ul din mine. Rețeta perfectă pentru dezastru, nu-i
așa ? Mie mi se părea, pe atunci, exact contrariul.Azi, la aproape 43 de
ani, știu altceva, trăiesc și experimentez altceva.
Și pentru că tot am vorbit despre vârstă, exat acum 30 de
ani mi-a venit mie ciclul, exact acum 30 de ani acest subiect era tabu, nu
discutam despre el, ne ascundeam în multe feluri când eram în perioada
menstruației. Și iată că, după 30 de ani, în multe sensuri, lucrurile par să nu
evolueze. Anul acesta sau anul trecut, la Colegiul Bănățean Timișoara, unde
învață fetița mea cea mică, a venit o doamna psiholog (o aștept le terapie
oricând dorește domnia sa) și, pentru a le vorbi fetelor despre ciclu și pentru
a distribui tampoane, a scos toți băieții din clasă (!!!!!!!). Doamna psiholog,
am înțeles că erați tânără și drăguță. Lucrați un pic și la capitolul
feminitate. De ce scoatem băieții din acest context? Ei nu au mame? Nu au
surori? Ei s-au născut din flori? Este adevărat, există analogia florii uterului
în contextul în care înflorește și rodește ca o floare din regnul vegetal, dar,
analogiile se opresc aici. Și acești băieți au fost născuți de mame care
sângerează lunar, că de aceea au putut să îi creeze în pântecele lor. De ce să
îi lipsim pe bărbații de mâine de înțelegerea energiei feminine, de ceea ce
înseamnă feminitate și viață? De este tabu? De ce este rușine?
Chiar și Biblia consemnează sângele menstrual ca
"floarea care precede fructul uterului". Floarea... Nu scârba, nu
mizeria, floarea...
"Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte."
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte."
(Lucian Blaga)
Comentarii
Trimiteți un comentariu